Under Pressure: Traieste fara epuizare

Te trezesti dupa cinci ore de somn la fel de obosit ca atunci cand ai stins lumina. Cafeaua nu mai ajuta. Energizantele inca da, dar de fiecare data cand mai iei unul te intrebi daca oare e adevarat ca in unele tari au fost interzise. Poti sa cauti pe net dar netul iti aminteste de e-mail, de calculator si mii de asociatii iti impanzesc imediat mintea cu o foarte lunga To-Do list si Sa-nu-uit-sa. Te doare capul, spatele, iarasi ti-au aparut eczemele acelea, de la stres, sigur, dar nu mai vrei. Iti spui ca poti, trebuie sa poti, ai trecut tu prin perioade mai grele. Cu toate astea pe zi ce trece e mai greu. Nici simtul responsabilitatii, nici gandul la creditele care trebuie achitate, nici amintirea ultimei reusite, nici perspectiva discutiei cu seful tau, nimic nu are puterea de a-ti mobiliza energia. Pentru ca nu mai e; parca nici un strop. Simti ca nu te-ai putea grabi nici daca viata ta ar depinde de asta. Nu te mai poti bucura de povestile entuziaste ale copilului, nici de planurile de vacanta. Nu te mai impresioneaza nimic si desi te stii o persoana sufletista acum simti ca nu iti mai pasa de nimeni. Nu vezi nicio iesire si doar speri in secret sa apara totusi de undeva o minune. Te temi sa nu pierzi ce ai cladit in toti anii astia de munca multa si efort. Nu te poti opri acum, nu iti poti lua concediu, nu poti spune Nu proiectului care tocmai s-a anuntat. Te simti incoltit si tot ce faci e sa speri ca vei rezista.

Poate inca nu esti in acel punct. Poate inca visezi la solutia magica de a face in 18 ore cati altii in 24, renunti la tot si la toate pentru inca un raport finalizat, un proiect redactat, inca… Iti doresti prea mult sa duci pana la capat ce ai inceput, faci apel la toate citatele motivationale auzite vreodata, te trezesti dimineata cu lista de prioritati gata facuta in minte – semn ca mintea ta a lucrat intens si in somn – dar asta e bine pentru ca iti scuteste din timpul peste zi. Toti din jur iti admira energia si entuziasmul si se minuneaza cum poti tine acest ritm. Te intrebi si tu dar in acelasi timp esti mandru (sau mandra) si te simti tare bine. Poate e chiar adictiv: termenele limita te tin focalizat, munca da sens vietii tale si te simti important facand ceva de valoare.

Suna familiar? Semnele pot fi si altele: dificultati de atentie si concentrare, randamentul scazut, pierderea controlului emotional, accese de furie, stari de frustrare, de apatie, de deprimare, cinism si depersonalizare, stari de anxietate, palpitatii, atacuri de panica, insomnie, consumul constant de alcool, cel de medicamente, probleme de control al alimentatiei. Toate aceste vorbesc despre burnout – starea de epuizare fizica si emotionala cuplata cu scaderea eficacitatii in activitatea de zi cu zi.

Daca mai demult burnout-ul era un risc mai ales pentru cei care lucrau in servicii sociale, in ultimii ani frecventa experientelor de burnout au crescut accelerat in organizatii si le intalnim la directori executivi in mari companii precum si la persoane ce s-au dedicat cu pasiune misiunii organizatiilor neguvernamentale.  Pentru ca da, dedicarea e puntea catre burnout. Riscul de burnout a crescut odata cu ritmul accelerat al schimbarii in lumea de azi, termene limita tot mai stranse, presiune tot mai mare pentru calitate ridicata, obiective de performanta tot mai dificil de atins.

Riscul mai mare il au oamenii constiinciosi, perfectionistii, cei idealisti, ambitiosi, pasionati, competitivi si orientati pe realizare si performanta inalta. Nu intamplator cartea care a popularizat termenul de burnout poarta titlul ‘’Burnout: The High Cost of High Achievement” (Epuizarea: costul ridicat al performantei inalte). Sunt cei care au multa energie, o atitudine pozitiva – ‘’can-do’’ attitude- si vise mari si ambitioase. Sunt cei pentru care nu e acceptabil sa isi recunoasca si admita limitele. Intr-o epoca in care suntem indemnati din toate partile sa ne depasim limitele, sa iesim din zona de confort si sa ne stabilim obiective cat mai ‘’challenging’’ e tot mai greu sa recunoastem semnele epuizarii si sa fim receptivi la ele. Chiar si atunci cand stim cu claritate ca organismul are nevoile lui peste care nu putem trece fara sa platim un pret e greu sa ne retragem din cursa pentru a ne reincarca rezervele, pentru ca asta ar putea echivala cu esecul in imaginea pe care credem ca o au ceilalti despre noi sau pentru ca ne temem ca am putea chiar avea de pierdut in ce priveste statutul, oportunitati de promovare in cariera sau poate chiar pozitia actuala. Oricat de straniu ar parea, pentru unii oameni poate fi mai acceptabil sa se imbolnaveasca si astfel sa poata avea un motiv acceptabil social pentru a face schimbari decat sa incetineasca deliberat ritmul alert al  vietii pe care si l-au impus sau l-au acceptat.

Cum putem preintampina aceasta rascruce: sanatatea sau cariera? Ca in orice profilaxie, cu cat mai devreme cu atat mai bine. Daca te recunosti in profilul de personalitate descris mai sus, stii ca iti doresti sa faci lucruri, ai energie si planuri mari, atunci ofera-ti timp pentru a deprinde tehnici de echilibrare, stabileste ce e nenegociabil in viata ta, invata sa spui nu, cunoaste-ti resursele si nivelul critic pentru functionarea sanatoasa. Alte optiuni: solicita o consultatie individuala (aici) sau urmeaza un program de grup de prevenire a burnout-ului,  Mai multe detalii aici. Daca printre colegii sau prietenii tai stii pe cineva care ar fi interesat, transmite-i te rog informatia.