Il ascult pe Noica

“Una din incantarile vietii e sa ai proprietate fara posesiune”. Ce surpriza sa gasesc aceasta fraza la Noica!  Si realizez cat de strain poate sa sune aceasta fraza; cum adica, e vreo diferenta intre proprietate si posesiune? Erich Fromm vorbeste in ”A avea sau a fi” de proprietatea functionala – una dintre multele forme de proprietate din civilizatiile si timpurile cand ’’economia nu constituia principala preocupare a vietii”;  ai ceva pentru a folosi si chiar mai mult, daca nu folosesti acel lucru, pierzi dreptul de proprietate asupra lui. Si fac legatura cu o alta deformare de inteles: aceea a functionalitatii persoanei. E OK sa indeplinesc o functie intr-un grup, dar nu mai e OK cand ma identific cu ea, cand imi reduc intreaga fiinta la o functie; sa ma simt nimeni atunci cand pierd functia sau rolul: de director, de sotie, de fiica. In cuvintele lui Fromm: Daca sunt ceea ce posed si voi pierde ceea ce posed, atunci cine voi mai fi eu? Ma gandesc asa, cum am mutat conceptul de functionalitate din sfera lui ‘’a avea’’ in sfera lui ‘’a fi’’. Si cum astfel ‘’a avea’’ si-a extins teritoriul in dauna lui ‘’a fi’’. Mi se pare regretabila aceasta pierdere din taramul fiintei si as vrea sa il recastigam. Sa ne luam viata, trairea si fiintarea inapoi! Noica ne dezvaluie si o cale, cand spune: ‘’Peste tot unde este iubire este fiinta’’. Ascultati-l si voi; e aici. Sau scufundati-va in scrierea lucida a lui Erich Fromm; comori si sanse de insights si la unul si la celalalt.