Despre ritm si dulceata vietii

Posted on iulie 1, 2013 by Adina Bortă in Uncategorized

Pana nu demult, cand mergeam in vacanta la bunica luam cu mine si un bagaj de dorinte – lista To Do de vacanta: sa citesc, sa culeg bureti, sa urc pe munte, sa fac dulceata, sa dorm mult, sa stau pe iarba, sa fac aprovizionarea casei. Si constat de o vreme incoace ca dulceata nu e in borcane, ci, ca sa il parafrazez pe Milan Kundera, Dulceata e in alta parte. E in suflet si in corp. sau nici acolo. E in ritmul unduit al zilelor si al noptilor petrecute altfel decat acasa. Bogatia cea mai mare cu care plec de acolo la sfarsitul vacantei e aceasta asezare pe dinauntru. O asezare pe care mi-o aduce viata cu ritm. Si in cadenta caruia fiecare lucru facut capata farmec si dulceata. De la culesul merelor de vara din iarba, la intinsul rufelor pe sarma, la cititul de dupa-amiaza si udatul gradinii seara. Lasate in voia lor se creeaza o armonie care ma cuprinde, ma invaluie si ma rasfata. La un alt nivel senzatia e asemanatoare cu cea pe care cred ca o aveam mai ales in copilarie cand eram leganati. Un ritm pus in spatiu.

Am mers in weekend la Brasov, pentru aerul curat, pamantul si padurile ce sunt aproape. Si dupa o zi intreaga in care am facut cumparaturi, gatit, ordine prin lucruri si citit am simtit cum respiram altfel, si cat de bine ma simteam. Cat de bine mi-au facut aceste lucruri neprogramate, care nici macar nu sunt in topul activitatilor de relaxare sau ‘’in natura’’ si m-am intrebat cum de. Si tot ce am gasit diferit de Bucuresti e apropierea de natura, atmosfera si ritmul. Parca fiecare lucru ‘’se cerea’’ facut intr-un anume moment si totul devine o curgere lina, dintr-una in alta, fara ganduri de tipul “Trebuie sa…”, fara termene de timp, fara perturbari. Am stat pe pragul casei si am terminat de citit o carte de psihoterapie si totul parea ‘’acasa’’. Ca si cand fieacre lucru pe care il faceam era cel mai bun lucru care putea fi facut atunci. Nu era nevoie sa pun eu prioritati, ci doar sa ma las in acest dans, sa am incredere ca e intr-adevar un timp potrivit pentru toate. Am descoperit ca a ma racorda la acest ritm nu doar ca ma scuteste de efort si batai de cap ci e sursa acestei armonii resimtite, in care exista un schimb echilibrat intre energia pe care o consum si cea pe care o primesc de la activitatea in sine. O armonie care patrunde adanc in corp, linisteste si da o stare de bine cuprinzatoare. Cand a fost ultima data cand ati simtit la capatul unei zile oboseala placuta? Cand? ….. Poti sa iti iei putin timp sa iti amintesti. In oras pierdem asta: e mult zgomot, multa gandire abstracta, multa vointa, prea multa vointa si cam departe natura. Tot mai departe cu fiecare petec de pamant acoperit cu beton si cu fiecare copac smuls din pamant.

Am primit in acest weekend nu doar energie si armonie ci si o buna invatatura, din nou. Aceea ca binele nu sta in lucruri ci in relatiile dintre ele. Debussy spunea ca muzica sta in spatiul dintre note. E nevoie de note si e nevoie de spatiu intre ele. Pentru mine acum aceasta tema a luat forma: dulceata vietii sta nu in lucrurile facute ci in ritmul in care le facem, in dansul in care intram; pe o muzica ce vine din interior. Si natura ne ajuta sa auzim aceasta muzica, sa percepem acest ritm. Iar corpul este instrumentul. Dar despre asta, altcandva. Cand ii va fi timpul J. Acum imi iau tema de reflectie: cum ma pot conecta mai mult si in Bucuresti, in zarva marelui oras aglomerat, intre zidurile diverselor cladiri, la aceste ritmuri? Un mic pas l-am facut cand am poposit in parc intre doua intalniri si am raspuns la e-mail-uri de pe iarba. Ii astept pe urmatorii. Pentru ca daca una din marile lectiii in viata este cea a renuntarii (to let go), aceasta ar putea fi numita a primirii (to let come).

 

Tagged as ,

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

  • Calendar

    [eventlist]
  • Arhiva

  • Categorii

  • tweets

    @adinaborta on Twitter